Ronaldo Luis Nazário de Lima s-a născut pe 22 septembrie 1976 într-o suburbie săracă din Rio de Janeiro (Brazilia).

Echipele de club:

Fascinat de idolul său din copilărie, Zico, la vârsta de 12 ani ajunge la clubul de juniori Tennis Club Valqueire unde practică fotbalul de sală. Acest fapt este considerat un pas important în dezvoltarea calităţilor sale ca fotbalist. Antrenorul, încă foarte departe de a-i intui calităţile, îl lasă pe banca de rezerve, şi ceea ce este şi mai grav, îi dă rolul de portar. În timpul antrenamentelor, calităţile de campion încep să iasă la iveală. De la o partidă la alta, numele său începe să se facă cunoscut. Aşa ajunge-n vederile unui observator care-l transferă la Social Ramos Club. La noul său club continuă cu fotbalul de sală pentru încă un an de zile.

São Cristóvão (1990-1993)

La vârsta de 14 ani ajunge la São Cristóvão F.R. Aici demonstrează, timp de 3 ani (1990-93), că terenul de fotbal cu 22 de jucători nu este prea mare pentru el.

În 1993, Ronaldo ajunge în „curtea” celebrului club brazilian Cruzeiro. În cele doua sezoane petrecute aiciînscrie 65 de goluri în 66 de meciuri. Câştigă Cupa Braziliei (1993), Campionatului Mineiro (1994) şi titlul de golgheter în campionatului.

La 18 ani semnează cu gruparea P.S.V. Eindhoven. Ronaldo acumulează în toate competiţiile, din cele doua sezoane jucate-n Olanda, 57 de meciuri, marcând 55 de goluri. Cucereşte Cupa şi Supercupa Olandei (1996), iar pe plan individual: titlul de golgheter în Eredivisie (1994-95).

F.C. Barcelona (1996-1997)

Ronaldo ajunge-n vizorul catalanilor de la Barcelona, club cu care semnează-n vara anului 1996. Aici nu a jucat decât un singur sezon, marcând 47 de goluri în 49 de meciuri pentru Barça. A fost un sezon extraordinar pentru atacant şi din punct de vedere al trofeelor: Supercupa Spaniei (1996), Cupa Cupelor (1997) şi Cupa Spaniei (1997). Pe plan individual Ronaldo a cucerit: premiul FIFA pentru „Cel mai bun jucător din lume” (1996), titlul de golgheter al Ligii Spaniei (1996-97), „Gheata de aur” (1996-97), titlul de „Cel mai bun jucator din Cupa Cupelor(1996-97)” şi este cel mai bun marcator al finalei.

În ’97, aflat la final de contract cu gruparea „blaugrana”, datorită unor neînţelegeri la renegociere, „dinţosul” alege Inter-ul, unde va rămâne pentru 5 sezoane.

Internazionale Milano (1997-2002)

În 21 noiembrie 1999, în timpul unui meci din Serie A cu Lecce, brazilianul suferă o accidentare la genunchi, având ruptură de tendon. Accidentarea îl va ţine departe de fotbal timp de 5 luni. Revine pe teren pe data de 12 aprilie 2000, într-un meci cu Lazio din Cupa Italiei. După doar 7 minute petrecute pe gazon, are din nou probleme la genunchi şi părăseşte terenul. Trece printr-o nouă operaţie, iar după o perioadă lungă de refacere, aproape doi ani, revine pe teren în 2002. Ronaldo cucereşte cu Inter, Cupa UEFA (1998) iar ca jucător, trofee precum: premiul FIFA pentru „Cel mai bun jucător din lume” (1997), „Balonul de aur” (1997), „Jucătorul anului din Serie A” (1997-98), „Cel mai bun starnier din Italia” (1997-98), „Cel mai bun atacant din Europa” (1997-98),, „Cel mai bun jucător al finalei Cupei UEFA” (1998)  Pentru Inter joacă-n total 100 de partide şi marchează 59 de goluri.

Real Madrid C.F. (2002-2007)

Revine în Spania, în 2002, la vârsta de 26 de ani, dar de data aceasta la Real Madrid. „Il fenomeno” reuşeşte dubla chiar la meciul sau de debut. În cele 5 sezoane jucate pentru madrileni, Ronaldo a marcat 104 goluri în 177 de partide. Alături de Real, îşi trece în palmares Cupa Intercontinentală (2002), Supercupa Spaniei (2003) şi doua titluri în Primera Division (2002-03, 2006-07). Pe plan individual cucereşte premiile pentru „Cel mai bun jucator din lume”(2002), „Balonul de Aur” (2002),  „Golgheterul Ligii Spaniole” (2003-04) şi  „Gheata de aur” (2006). În ultimul sezon, Ronaldo este mai mult rezervă, datorită accidentărilor şi kilogramelor în plus. Antrenorul de atunci al clubului, Fabio Capello, il preferă pe Ruud Van Nistelrooy în primul 11, în dauna brazilianului.

A.C. Milan (2007-2008)

Pe 30 ianuarie 2007, Ronaldo ajunge din nou la Milano, doar ca de data aceasta este achiziţionat de A.C. Milan. Adună doar 20 de partide în tricoul italienilor, marcând 9 goluri. La sfârşitul  anului 2007, este declarat „Cel mai bun fotbalist din Serie A al decadei 97-07”.

Suferă o nouă accidentare gravă la genunchi, pe data de 13 februarie 2008. Verdictul: o nouă ruptură de ligament, la acelaşi genunchi stâng, la care a mai fost operat de doua ori. A treia operaţie îl ţine departe de gazon până la sfârşitul sezonului, când îi va expira contractul cu A.C. Milan.

S.C. Corinthians (2009-2001)

Pentru a se recupera total, Ronaldo a avut parte de o pauză de aproape doi ani. Întors acasă, semnează la 9 decembrie 2009 cu S.C Corinthians Paulista din Sao Paolo. A jucat 69 de meciuri în care a marcat 35 de goluri. Câştigă Campionatul Paulista şi Cupa Braziliei în 2009 şi primeste titlurile de „Cel mai bun jucător din Campionatul Paulista” (2009) şi  „Cel mai bun jucător din lume al decadei 2000-2010”.

În februarie 2011 joacă ultimul său meci la o echipa de club şi pune capăt, la vârsta de 34 de ani, unei cariere fabuloase, 538 şi 374 de goluri pentru echipele de club la care a evoluat.

Echipa naţională:

În 1994 debutează-n naţionala Braziliei, într-un meci amical împotriva Argentinei. Este convocat în lotul Braziliei pentru Campionatul Mondial SUA ’94, la doar 17 ani. Brazilia cucereşte titlul mondial, dar Ronaldo nu joacă nici măcar un minut.

Campionatul Mondial (’98)

La C.M. Franţa ’98 a marcat 4 goluri pentru Brazilia, devenind vicecampion mondial, în urma unei finale pierdute-n faţa Franţei, cu 3-0. Primeşte trofeul „Balonul de aur al Cupei Mondiale”.

Apogeul la echipa naţională îl atinge în vara anului 2002 la C.M. din Coreea de Sud şi Japonie. Cucereşte pentru a doua oară în carieră titlul mondial bifând cea a trei-a finală consecutiva de C.M. Primeşte „Gheata de aur”, titlu acordat celui mai bun marcator al Cupei Mondiale (8 goluri) şi „Cel mai bun jucător al finalei”.

C.M. din 2006, disputat în Germania, este al patru-lea din cariera sa, dar şi ultimul. Ajunge cu Brazilia până în sferturile competiţiei şi marcând 3 goluri la acest turneu.

Campionatul  Mondial (’06)

Este unul dintre cei 20 de jucători din istorie care au înscris la 3 Cupe Mondiale diferite şi este jucatorul cu cele mai multe goluri marcate la C.M. cu 15 reuşite.

S-a retras de la echipa naţională într-un meci amical disputat la Sao Paolo împotriva României. Pe 7 iunie 2011, la vârsta de 34 de ani, a evoluat 15 minute, în ultimul său meci din carieră, Brazilia – România = 1-0.

Pentru echipa naţionala a jucat în 98 de partide şi a marcat 62 de goluri.

Anunțuri