Campionatul mondial: Franţa 1938

Lasă un comentariu

FRANTA 1938:

Ediţia cu numărul 3 a Cupei Mondiale a avut loc in Franţa, în perioada 4 – 19 iunie 1938. Competiţia a beneficiat de un număr mai mic de participante decât ediţia precedentă. Doar 15 naţiuni, în loc de 16 câte au fost anunţate anterior. Austria, stat ce urma să participe şi ea la turneul final a fost anexată Germaniei, astfel un număr mare de jucători de origene austriacă au apărut în lotul nemţilor. Locul Austriei a fost oferit Angliei, pe baza victoriei insularilor în faţa Italiei in 1934, campioană mondială la acea vreme. Anglia refuză invitaţia, şi amână debutul la Cupa Modială. Alte doua mari forţe, au ales să nu participe la turneu, şi anume Argentina şi câştigătoarea C.M. din ’30, Uruguay. Motivul principal al absenţei Argentinei fiind pierderea organizării acestei ediţii. Ratarea obiectivului, a impus Argentinei participarea în turul preliminar. În urma unei trageri la sorţi urma să joace impotriva Braziliei, iar datorită  unor neinţelegeri cu Federatia Braziliană de Fotbal cu privire la organizarea partidei, refuză să joace.

A fost pentru prima dată când ţara gazdă şi deţinătoarea trofeului, beneficiau de o calificare automata la turneu, de acest fapt s-au bucurat Franţa şi Italia.

Turneul final uneşte la start naţiuni de pe 4 continente, dar spre deosibire de ediţia precedentă din Italia, Africa este inlocuită de Asia, reprezentată de nationala Indiilor Olandeze de Est. America Centrală şi de Nord trimite la turneul final debutanta Cuba, Europa, este reprezentată de Belgia, Cehoslovacia, Germania, Ungaria, Olanda, Norvegia, Polonia, România, Suedia şi Elveţia iar America de Sud doar de Brazilia.

Indiile Olandeze de Est este o fostă colonie olandeză (pâna-n 1942) din arhipelagul indonezian, ce cuprindea mai multe insule, cu capitala la Batavia (actuala Jakarta). Din 1945, acest teritoriu devine independent, formând statul Indonezia.

Turneul final debutează cu o rundă  formată din 7 intâlniri, în urma cărora învingătoarele ajungeau în sferturile de finală, alături de echipa Suediei, calificată direct. Rezultatele primei runde au fost: Elveţia – Germania = 1-1 (dupa prelungiri) /4-2 (dupa rejucare), Ungaria – Indiile Olandeze de Est = 6-0, Franţa – Belgia = 2-1, Cuba – România = 3-3(d.pr.)/2-1(d.r.), Italia – Norvegia = 2-1 (d.pr.), Brazilia – Polonia = 6-5 (d.pr.) şi Cehoslovacia – Olanda = 3-0 (d.pr.).

Naţionala noastră, prezentă pentru a treia oară consecutiv la campionatul mondial, a părăsit şi de această dată competiţia după prima rundă. Din lotul României au facut parte jucători precum: Iuliu Baratky, Iuliu Bodola, Lazăr Sferaşi sau Ştefan Dobay. Selecţionerul tricolorilor a fost Alexandru Săvulescu.

În sferturile de finală ale turneului s-au înregistrat următoarele rezultate: Italia – Franţa=3-1, Brazilia – Cehoslovacia=1-1 şi 2-1(d.r.), Ungaria – Elveţia=2-0 şi Suedia – Cuba=8-0.

Pe data de 16 iunie la Paris şi Marseille au avut loc semifinalele unde Italia învinge Brazilie cu 2-1 şi Ungaria trece la pas de Suedia, scor 5-1.

Meciul care a decis medaliata cu bronz a turneului a avut loc în Bordeaux. În această partidă spectaculoasă, Brazilia a reuşit să-şi adjudece pozitia a 3-a, prin vitoria cu 4-2 contra Suediei. Trebuie menţionat că suedezii au condus cu 2-0 cu un minut înainte de pauză.

Echipa Italiei după finala căştigată de la Paris din 1938

Finala Cupei Mondiale, s-a desfăşurat la Paris, pe sadionul Stade Olzmpique de Colomdes, la data de 19 iunie 1938. Italia, deţinătoarea tiltului modial, bifând a doua finală consecutivă, întălneşte o altă forţă a acelor vremuri, Ungaria. Cu o audienţă de 42.124 de spectatori, partida promitea un adevărat spectacol. Şi asa a şi fost…Gino Colaussi, unul dintre deschide scorul pentru peninsulari. Bucuria „scuadr-ei azzura” nu a durat decăt 2 minute, deoarece Titkos Pal egalează. Italia mai punctează de două ori în prima repriză prin Silvio Piola (16′) şi acelasi Gino Colaussi (35′). Golul din minutul 70 înscris de Gyorgy Sorasi reaprinde speranţa-n tabara maghiară, însă Silvio Piola, prin golul din minutul 82 stabileşte scorul final, 4-2 pentru italieni. „Scuadra azzura” devine prima naţiune care reuşeşte să câştige doua titluri mondiale consecutive.

Topul golgheterilor: 1. Leonidas (Bra) – 7 goluri, 2. Gyula Zsengellér (Ung) – 6 goluri şi locul 3 a fost împărţit de György Sárosi (Ung) şi Silvio Piola (Ita) cu câte 5 reuşite.

Anunțuri

Campionatul Mondial: Italia 1934

Lasă un comentariu

ITALIA 1934:

A doua ediţie  a Campionatului Mondial a avut loc în Italia din data de 27 mai până în 10 iunie 1934. Italia devine astfel primul stat de pe „bătrânul continent” care organizează această competiţie. A fost totodată si prima ediţie la care echipele se calificau dupa o faza preliminară. FIFA a organizat această rundă preliminară pentru a reduce numărul de echipe la 16, de la 32 de state înscrise. Italia, chiar dacă era ţară organizatoare a fost nevoită să joace in această rundă, unde a învins Grecia cu 4-0 pe San Siro (Milano), urmând ca meciul retur din Atena să nu se mai joace deoarece elenii s-au retras din competitie după rezultatul ruşinos din tur.

Ediţia secundă a reunit pentru prima data naţiuni de pe 4 continente astfel incât: Egiptul (a reprezentat Africa, fiind şi prima echipa africăna ajunsă la un turneu final de campionat mondial),  SUA (America de Nord), Argentina si Brazilia (America de Sud) iar Austria, Belgia, Cehoslovacia, Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Olanda, România, Spania, Suedia şi Elveţia (Europa).  Competiţia e debutat direct cu faza optimilor de finală, acolo unde s-au înregistrat următoarele rezultate: Suedia – Argentina = 3-2, Austria – Franţa =3-2 ( 1-1 dupa prelungiri), Germania – Belgia = 5-2, Spania – Brazilia = 3-1, Ungaria – Egipt = 4-2, Elveţia – Olanda = 3-2, Italia – SUA = 7-1 şi Cehoslovacia – România = 2-1( Ştefan Dobay a deschis scorul pentru ţara noastră în minutul 11, după care Cehoslovacia a revenit şi a întors scorul prin Antonin Puc 50′ şi Oldrich Nejedy 67′).  Astfel echipa României antrenată de Constantin Radulescu părăseşte competiţia înca din prima rundă.

Pe 31 mai şi 1 iunie au  avut loc sferturile de finală: Cehoslovacia – Elveţia = 3-2, Germania – Suedia = 2-1, Italia – Spania = 1-1 (d.pr.)/1-0 (după rejucare) şi Austria – Ungaria = 2-1.

Semifinalele sau disputat pe 3 iunie ’34, Italia învingând Austria cu 1-0 la Milano, prin golul din minutul 19 al lui Enrique Guaita şi Cehoslovacia bate Germania cu 3-1 la Roma pe stadionul Nazionale PNF. Germania câţtiga pe data de 7 iunie, finala mică a turneului învingând cu 3-2 Austria la Napoli.

Echipa Italiei sarbatoreste castigarea cupei mondiale

Marea finală s-a desfăşurat pe 10 iunie în capitala Italiei, pe „Stadio Nazionale PNF” în faţa a 55.000 de spectatori. Echipa Italiei, cu legendarul Giuseppe Meazza pe teren, face un meci spectaculos împotriva Cehoslovaciei invingând cu 2-1. Scorul a fost deschis de Antonin Puc 71′ pentru cehoslovaci, Raimundo Orsi egalează  dupa exact 10 minute, iar Angelo Schiavio 95′, stabilşte scorul final, aducând titlul mondial în peninsulă.

Oldrich Nejedy (Ceh) a fost golgheterul acestei ediţii cu 5 reuşite, urmat de Edmund Conen (Ger) si Angelo Schiavio (Ita), ambii cu câte 4 goluri.


Campionatul Mondial: Uruguay 1930

Lasă un comentariu

 Organizarea unui campionat al lumii s-a discutat pentru prima dată in anul 1905 cu ocazia Congresului Federaţiei Internaţionale de Fotbal Asociaţie (FIFA) de la Paris. Acest proiect a inceput să prindă contur abia peste 23 de ani la Congresul de la Amsterdam, din 26 mai 1928, la propunerea preşedintelui de atunci al FIFA, francezul Jules Rimet. S-a hotărât să se organizeze din 4 in 4 ani o competiţie mondială de fotbal la care sa participe echipele tuturor ţărilor afiliate, care puteau fi alcătuite atât din jucători profesionişti cât şi amatori.

Ediţia inaugurală a avut loc in Uruguay, cu ocazia implinirii a  100 de ani de la proclamarea  independenţei. Nu au existat pe atunci preliminarii, echipele  calificându-se direct. La competiţie au  luat  parte 13 naţiuni: Belgia, Franţa, România, Mexic, Statele Unite, Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Paraguay, Peru si Uruguay. Turneul a fost structurat pe 4  grupe (una de 4 echipe şi restul de 3), câştigătoarele  acestora urmând să se califice in faza semifinalelor.

Echipa României a făcut parte din grupa a III-a alături de Peru şi Uruguay. Tricolorii au terminat pe locul 2 grupa in urma unei victorii, 3-1 cu Peru (goluri: Adalbert Desu 1′, Constantin Stanciu 79′  si Nicolae Kovacs 89′) si a unei infrângeri usturătoare, 0-3 in faţa ţării gazdă.

In faza semifinalelor, Argentina trece cu 6-1 de Statele Unite iar Uruguayîşi asigură şi ea prezenţa in ultima fază a  competiţiei, învingând cu acelaşi scor (6-1) Yugoslavia.

Naţionala Uruguayului, înaintea finalei din 1930

Marea finală a avut loc pe stadionul Centenario din Montevideo pe data de 30 iulie la ora 15:30. Pe un stadion arhiplin ( 68.346 de spectatori), Uruguay învinge Argentina cu 4-2 (goluri: Pablo Dorado 12′, Pedro Cea 57′, Victoriano Iriarte 68′, Hector Castro 89′ pentru gazde si Carlos Peucelle 20′ si Guillermo Stabile 37′ pentru Argentina) devenind astfel prima câstigătoare a campionatului mondial.

Golgheterul competiţiei a fost argentinianul Guillermo Stabile cu 8 goluri, urmat de Pedro Cea din Uruguay cu 5 reuşite, podiumul fiind completat de americanul Bert Patenaude cu 4 goluri.