Ripensia, primul club profesionist!

 

F.C. Ripensia Timişoara, înfiinţată-n noiembrie 1928 de catre Dr. Cornel Lazăr, fost preşedinte al clubului Chinezul Timişoara, este primul club profesionist de fotbal din România.

Despre denumirea echipe, academicianul Alexandru Graur, spune: „Pot doar să presupun, deoarece nu ştiu ce a fost în mintea celor care au ales numele acesta. Dacia vecină cu Dunărea se chema în limba dacă Malvensis: avînd în vedere că „mal”, cuvîntul românesc, este de origine dacă, nu ne vom mira aflînd că romanii au tradus numele prin „Ripensis” (ripa, de unde cuvîntul nostru „rîpă”, înseamnă în latineşte mal, coastă). Probabil că de la Dacia Ripensis s-a luat numele Ripensia”.

Dacia Malvensis a fost o provincie a Daciei Romane, situată-n zona Banatului de astăzi şi a fost atestată în jurul anul 169.

Emblema Ripensiei

Pe langă faptul ca avea posibilitatea de a aduce cei mai buni jucători din ţară, acest statut, i-a adus Ripensiei şiunele dezavantaje, cum ar fi absenţa din campionatul naţional până-n 1932. Sezonul 1932-33 reprezintă debutul în eşalonul întâi. Prima ligă era împarţită-n doua serii, câştigătoarele cărora jucau finala. Ripensia câştigă titlu, chiar la prima participare în faţa Universitaţii Cluj (5-3 la Timişoara şi 0-0 în deplasare).

Ripensia nu s-a oprit aici, ba mai mult cucereşte alte 3 titluri naţionale în sezoanele 1934-35, 1935-36 şi 1937-38 (după doua victorii cu 2-0 contra echipei Rapid Bucureşti).  Clubul a fost de doua ori vicecampioană a României în 1933-34 şi 1938-1939 şi a bifat alte doua clasări pe podium (locul 3) în 1936-37 şi 1940-41. Astfel, Ripensia, de la debutul sau în prima ligă, a lipsit o singură dată de pe podium timp de 9 ani.

Nici în Cupa României  n-a dezamăgit. Ripensia, a jucat primele 4 finale de cupă din istoria competiţiei. A câştigat doua (3-2 şi 5-0 cu Universitatea Cluj în 1933-34, şi 5-1 cu Unirea Tricolor Bucureşti în 1935-36) , iar celelalte două au fost pierdute, ambele, în faţa Rapidului (5-6 dupa prelungiri în 1934-35, şi 1-5 în 1936-37).

Cea mai importantă performanţă europeană a Ripensiei, a fost în Cupa Europei Centrale, în 1938 când a eliminat în primul tur marele A.C. Milan (3-0), urmând a ceda în faţa maghiarilor de la Ferencvaros Budapesta.

Alte rezultate obţinute pe plan european: 2-0 cu Ujpest (1931), 4-2 cu Gradzanski (1932), 2-1 cu Ferencváros Budapesta (1933), 4-2 cu Admira Viena (1935), 3-0 cu Ferencváros Budapesta (1936), şi 2-1 cu Leicester (1937).

 Timişoara a dat doi golgheteri ai Romaniei. Stefan Dobay a fost de 4 ori golgheterul primei ligi (de 3 ori consecutiv în sezoanele 1932-33 cu 16 goluri, 1933-34 cu 25 de goluri, 1934-135 cu 24 de goluri iar în sezonul 1936-37, cu 21 de reuşite a împarţit titlul cu Traian Iordache de la Unirea Tricolor Bucuresti. Al doilea golgheter pe care Ripensia l-a dat ţării a fost Adalbert Marksteiner cu 21 de goluri în sezonul 1938-39.

Sezonul 1940-41 al Ligii I a fost ultimul dinaintea războiului, competiţia fiind suspendată timp de 6 ani.

După al doilea război mondial din cauza problemelor financire şi a implicării regimului comunist în fotbal, clubul Ripensia a evoluat un sezon în Divizia B şi unul în C. În 1948, fără suportul nimanui, clubul a dispărut, fuzionând cu Electrica Timişoara. Numele noii echipe a fost dat după denumirea stadionului pe care a evoluat formaţia creată de Dr. Cornel Lazăr. Electrica se desfiinţează şi ea în 1999.

Venus Bucureşti aka „negrii din splai”

Emblema clubului Venus

A.S.C. Venus Bucureşti, porecliţi şi „negrii din Splai” este cel mai titrat club de fotbal din perioada interbelicâ. Clubul a fost înfiinţat pe 5 iulie 1915 cu sediul in Griviţa-Buzeşti. Echipa îşi disputa meciurile pe stadionul „Venus” din București, ce avea o capacitate de 15.000 de locuri, fiind unul dintre cele mai moderne stadioane din Europa la acea vreme. Arena „negrilor” a fost inaugurată in 1931, fiind dotată cu instalaţie de nocturnă, gazon, terenuri anexe, cabinete medicale și de recuperare. Stadionul Venus a bifat și doua premiere în anul 1935 pentru fotbalul românesc: primul meci in nocturnă și primul cuplaj: Unirea Tricolor București – AMEFA (actuala Romtelecom Arad) și CFR București (Rapid) – Crișana Oradea.

Venus are in palmares 8 titluri de campioană a României in 1920, 1921, 1929, 1932, 1934, 1937, 1939 si 1940. Nici în Cupa României echipa bucureşteană n-a stat rău, a fost finalistă in 1940 si de 6 ori prezentă în semifinale (1935,1937,1938, 1939,1941 si 1942), mai bine zis, timp de 7 ani n-a lipsit din careul de aşi al cupei decat o singură dată, in ’36, când a fost fost eliminată-n sferturi de Juventus Bucuresti cu 3-1. Clubul n-a câstigat niciodată această competiţie, devenind astfel celebru un adevărat complex ce-l făcuseră faţă de rivalii de moarte de la Rapid, ce i-au eliminat de fiecare dată, fiind invinşi inclusiv in finala din ’40.

Pe plan european, clubul bifează la prima participare, o prezenţă in faza optimilor de finală în Cupa Europei Centrale (1937), unde a fost învinsă de Ujpest Budapesta în ambele meciuri (4-6 acasă şi 1-4 în Ungaria). Cel mai bun parcus în această competiţie internaţională îl reprezintă doua sferturi de finală, in 1939 când este eliminată de italienii de la Bologna (1-0 la Bucureşti şi 0-5 în deplasare) şi-n 1940 când părăseşte competitia după  0-3 (in deplasare) şi 0-1 (acasă), în faţa sârbilor de la Beogradski SK.

Din păcate semifinala de cupă din 1942 a fost ultima performanţă notabilă pentru Venus, după care a urmat prăbuşirea.  In sezonul 1940/1941, bucureştenii termină campionatul abia pe locul 4 la 6 puncte dinstanţă de caştigatoarea Unirea Tricolor Bucureşti.  Campionatul naţional este intrerupt timp de 6 ani din cauza războiului si apoi reluat odata cu sezonul 1946/1947.  Format din 14 echipe, 4 din Bucureşti şi restul din provincie, participantele din capitală au fost desemnate primele 4 clasate din campionatul bucureştean editia 1945/1946, astfel Venus rateaza participarea în primul eşalon fotbalistic, de unde n-a lipsit timp de 27 de ani. Fiind repartizată in divizia secundă, Venus nu reuşte promovarea la sfârsitul acelui sezon, ocupând doar locul 5 într-o ligă din care doar primele 3 echipe avansau în prima divizie. Sezonul 1947/1948 este unul de coşmar pentru „negrii”, deoarece in urma unui loc 15 obţinut in Divizia B, retrogradează in cel de-al treilea eşalon fotbalistic.

În anul 1948, regimul comunist introduce o lege potrivit căreia toate gruparile sportive erau obligate să se afilieze unui sindicat. Astfel, Venus, fuzioneaza cu Uzinele Comunale Bucureşti, devenind Venus UCB. În 1949 clubul ce evolua în Divizia C, este afiliat Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice, schimbându-şi numele în Progresul ICAS Bucureşti.  În luna februarie a aceluiaş an, Divizia C este desfiinţată, motivul oficial fiind absenţa inutilă de la locurile de muncă a jucătorilor înainte de weekend.  Unele echipe s-au intors in campionatele judeţene, altele au reusit mai tărziu să promoveze in „B”, dar Venus a dispărut de pe harta fotbalistică pentru totdeauna.

Stadionul Venus, Bucureşti (1931-1953)

Zona in care se afla Stadionul Venus (actualul parc Știrbei, cuprins între podul Ştirbei și Casa de Cultură a Studenților din capitală) devine zona militară în 1953.  Stadionul cochet si toate cladirile ce au aparţinut clubului au fost demolate. Astfel, in doar 4 ani, cel mai titrat club de fotbal al României interbelice, dispare fară urmă dupa doar 34 de ani de la înfiinţare.

Tricoul echipei Venus a fost imbrăcat de-a lungul timpului de jucători precum: Jean Lăpușneanu, Mircea David, Lazăr Sfera, Gheorghe Brandabura, Alfred Eisenbeisser, Gheorghe Albu, Vasile Gain, Silviu Ploeșteanu, Constantin Humis, Petea Vâlcov, Colea Vâlcov, Volodea Vâlcov, Rudolf Demetrovici, Augustin Juhasz, Iuliu Bodola, Traian Iordache, C. Georgescu, Mitty Niculescu.

În prezent, la nivel de juniori, activează clubul CS Venus Bucureşti, dar n-are absolut nici-o legătură cu cel care a dominat scena fotbalistică intre anii ’20-’40.