În anul 1955, ziaristul francez Gabriel Hanot a lansat ideea organizării unui turneu european rezervat campioanelor naţionale din ţările Europei. Această propunere a fost acceptată iniţial de 16 echipe, dar pe măsură ce anii au trecut, competiţia a cunoscut o popularitate tot mai mare.
A debutat sub denumirea de Cupa Campionilor Europeni, cu sezonul 1955-56. Dinamo Bucureşti a bifat prima participare în această competiţie a unui club românesc, o dată cu sezonul 1956-1957.
Cupa Campionilor avea un format eliminatoriu şi meciurile se disputau în dubla manşă, tur-retur. Pe lângă câştigătoarele din campionatele Europei, la competiţie mai lua parte şi deţinătoarea trofeului.
Steaua Bucureşti a fost prima echipă din estul Europei care a reușit să câștige Cupa Campionilor Europeni în 1986, impunându-se cu 2-0, după executarea loviturilor de departajare, în fața Barcelonei. În anul 1989, Steaua a ajuns din nou în finală, dar a pierdut cu 4-0 în fața lui A.C. Milan. Tot roş-albaştrii au mai reuṣit o calificare în semifinale, în 1988, când a fost eliminatǎ de Benfica Lisabona (0-0 acasǎ ṣi 0-2 în Portugalia).
Alte performanțe notabile au fost obținute de Dinamo București, ajunsă în semifinale în 1984 (0-1 în deplasare și 1-2 acasă cu Liverpool F.C.) și de Universitatea Craiova, care a fost prima echipă românească calificată-n sferturile de finală ale competiției, în anul 1981 (0-2 acasă și 1-1 în deplasare cu Bayern Munchen).
Sub acest format au avut loc 37 de ediţii. Finlalele Cupei Campionilor Europeni (1956-1992):
Începând cu sezonul 1992-93 competiţia a beneficiat de o schimbare radicală. Numele a fost schimbat în „Liga Campionilor”, iar formatul într-unul cu tururi preliminare, grupe şi faze eliminatorii. Pe parcurs anilor numărul ţărilor afiliate la U.E.F.A. a crescut, odată cu acestea şi cel al cluburilor care iau parte la startul turneului.
În prezent, Liga Campionilor dispune de trei tururi preliminare, play-off, grupe, 3 faze eliminatorii şi finală. Cu exceptia finalei, toate celelelte runde se dispută-n sistem tur-retur. Pentru a aduna cele mai bune cluburi, în funcţie de locul ocupat în clasamentul coeficienţilor, ligile europei beneficiază de un număr mai mare sau mai mic de cluburi participante-n ligă.
Echipele câștigătoare primesc trofeul la ceremonia de premiere, dar trebuie să-l returneze cu două luni înainte de finala sezonului următor. U.E.F.A. oferă câștigătorilor o replică la scară mai mică a trofeului pentru a-l păstra permanent. Trofeul original va fi acordat pentru totdeauna clubului care câștigă competiția în 3 ani consecutivi sau de cinci ori în total.
De la reorganizarea competiției în formatul Ligii Campionilor, reușitele echipelor românești au fost mai modeste. Singura echipă care s-a calificat în faza grupelor până in 2008 a fost Steaua, bifând șase participări, şi au C.F.R. Cluj cu 3, Unirea Urziceni şi Oţelul Galaţi cu câte o participare. Dintre toate cele 4 echipe niciuna nu a trecut in fazele superioare.
Acestea au fost finalele Ligii Campionilor până-n 2012:
Clasamentul câştigătoarelor Cupei/Ligii Campionilor:
Francisco „Paco” Gento López este jucătorul cu cele mai multe trofee câştigate, în număr de 6 (1956, 1957, 1958, 1959, 1960 şi 1966) toate cu Real Madrid.
Clarence Seedorf este singurul fotbalist care a câştigat trofeul cu 3 cluburi de fotbal diferite: Ajax Amsterdam (1995), Real Madrid (1998) şi A.C. Milan (2003 şi 2007).
Nottingham Forrest este singura echipă cu mai multe Cupe ale Campionilor în palmares (2), decât titluri de campioană națională (1).